Nu, nu va imaginati ca asta sunt eu...cea care reflecta din toate scrierile astea. Clar, nuh! Nu sunt o trista si nici nu ma incadrez in tiparul asa-numitelor "sclave ale iubirii"....doar ca blogul asta e locul unde ma ascund mereu cand vreau sa port o discutie cu profundul-profundului meu si sa-mi clarific anumite sentimente. Nu-mi place sa ma plang si nici nu sunt genul care sufera in modul ala disperat, am si eu felul meu de-a imi exprima durerea si ala e chiar scrisul asta...
As putea spune chiar ca pagina asta nu ma reprezinta nici in cea mai mica masura, dar asta m-ar face ipocrita..si nuh, nu sunt asa...doar ca aici scriu lucruri pe care nu le vorbesc cu nimeni in mod normal si culmea, de cele mai multe ori, ma face sa ma simt mai bine...
Si ma indoiesc ca sunt singura! Lumea asta a evoluat intr-o asa masura incat pe scara de valori iubirea si sentimentele au inceput sa ocupe locuri din ce in ce mai neinsemnate, iar in oameni s-a instalat frica de a mai accepta aceeasi intensitate a iubirii de pe vremuri, cand oamenii depaseau orice granita, doar pentru a simtii iubirea absoluta...
Nu mai vorbim despre sentimente cu aceeasi usurinta, nu ne mai trimitem scrisori, mesaje, nici macar mail-uri unde sa ne deschidem...si...astfel, nu ne ramane decat sa ne acceptam prioritatile si sa facem din ele un scop...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu